Istoria comunei Cernătești este legată de așezările de pe valea Slănicului, de evoluția administrativă a satelor sale și de un patrimoniu arheologic care documentează locuirea zonei din preistorie până în epoca medievală.
Repere administrative
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cernătești făcea parte din plaiul Slănic al județului Buzău și cuprindea satele Căldărești, Cernătești, Mălăești, Săpoca, Valea Puțului și Zărneștii de Slănic. Pe teritoriul actual al comunei existau atunci și comunele Aldeni și Băești.
În 1925, comuna Cernătești făcea parte din plasa Câlnău. În 1931, satele Săpoca și Valea Puțului s-au separat și au format comuna Săpoca. După reorganizările administrative din 1950 și 1952, localitățile au aparținut succesiv regiunilor Buzău și Ploiești.
În anul 1968, comunele Aldeni și Cernătești au revenit în județul Buzău și au fost reunite în actuala comună Cernătești. În cadrul reorganizării, unele sate mici au fost înglobate în localitățile apropiate: Podeni în Manasia, Ciuciurele în Aldeni, iar Mălăești în Zărneștii de Slănic.
Patrimoniu arheologic și istoric
În satul Aldeni, pe Dealul Balaurul, se află un sit arheologic cu urme de locuire din mai multe perioade, de la neolitic și eneolitic până în epoca bronzului și perioadele ulterioare. Descoperirile au contribuit la definirea culturii arheologice Stoicani–Aldeni.
În apropierea satului Băești este documentată o așezare neolitică, iar în punctul „La Cetățuie”, lângă satul Cernătești, au fost identificate urme din epoca bronzului și o fortificație medievală datată în secolele al XVI-lea–al XVII-lea.
Patrimoniul memorial al comunei include Crucea lui Parlat, monument din secolul al XIX-lea aflat în zona Lunca Puțului, între satele Cernătești și Zărneștii de Slănic.
